Fractura de stres

Fractura de stres reprezintă o leziune comună în rândul sportivilor și al persoanelor active, iar înțelegerea sa este crucială pentru prevenirea și tratarea adecvată a acestei afecțiuni.

Fractura de stres apare atunci când oasele suferă o uzură excesivă din cauza repetării unor activități fizice intense sau a unei supraîncărcări. Acest tip de fractură poate apărea în diverse zone ale corpului, inclusiv în tibie, femur, picior, navicular sau metatarsian.

Cauze și factori de risc

Există mai mulți factori care pot contribui la apariția fracturilor de stres. Printre acestea se numără:

• Supraîncărcarea constantă a oaselor datorată activităților fizice intense;
• Creșterea bruscă a intensității sau duratei exercițiilor fizice;
• Utilizarea echipamentului necorespunzător;
• Probleme anatomice sau biomecanice;
• Deficiențe nutritive;
• Scăderea densității osoase.

Semne și simptome

Semnele și simptomele unei fracturi de stres pot varia în funcție de severitatea leziunii și de zona afectată, dar pot include:

• Durere surdă sau senzație de arsură în zona afectată;
• Umflături și sensibilitate la atingere;
• Dureri care devin mai intense în timpul activității fizice și care se ameliorează în timpul odihnei;
• Rigiditate musculară;
• Dificultăți de mișcare.

Diagnostic și tratament

Pentru diagnosticarea unei fracturi de stres, medicul poate recomanda o serie de teste, inclusiv radiografii, scanări cu rezonanță magnetică (RMN) sau tomografii computerizate (CT).

Tratamentul unei fracturi de stres poate implica:

• Odihnă și limitarea activităților fizice;
• Terapie fizică pentru îmbunătățirea flexibilității și a rezistenței musculare;
• Utilizarea încălțămintei adecvate și a echipamentului de protecție;
• Medicație pentru ameliorarea durerii și a inflamației;
• În unele cazuri, poate fi necesară imobilizarea prin ghips sau prin folosirea unui dispozitiv de protecție.

Prevenție

Pentru a preveni fracturile de stres, este important să se ia în considerare următoarele măsuri:

• Creșterea graduală a intensității și a duratei activităților fizice;
• Adoptarea unei tehnici corecte în timpul exercițiilor;
• Asigurarea unei alimentații echilibrate pentru menținerea sănătății osoase;
• Utilizarea echipamentului adecvat și înlocuirea acestuia atunci când este necesar;
• Acordarea unei atenții deosebite la semnele de suprasolicitare și acordarea timpului necesar pentru recuperare.

În concluzie, fractura de stres reprezintă o afecțiune care poate afecta calitatea vieții și performanța fizică a individului, însă cu o abordare adecvată și o gestionare corespunzătoare a factorilor de risc, aceasta poate fi prevenită și tratată eficient.

Complicații potențiale

În unele cazuri, ignorarea unei fracturi de stres sau continuarea activităților fizice în ciuda durerii poate duce la complicații severe. Acestea pot include:

• Transformarea unei fracturi de stres într-o fractură completă;
• Întârzierea vindecării și prelungirea perioadei de recuperare;
• Deformarea oaselor sau afectarea funcției articulare;
• Creșterea riscului de alte leziuni asociate;
• Scăderea performanței sportive sau a capacității de a efectua activități fizice zilnice.

Întrebări frecvente